Evaluare utilizator: 4 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivă
 
Clasificarea mediastinitelor se poate face după debut, agentul etiologic, mecanismul de producere, criterii radiologice, prezenţa factorilor de risc, răspunsul la tratament şi constatările clinice (2).

El Oakley (3) a efectuat o clasificare a complicaţiilor de plagă sternală bazată pe profunzimea infecţiei.
Împreună cu Wright, El Oakley (4) a îmbunătăţit clasificarea precedentă a mediastinitei apărute la pacienţii supuşi bypass-ului cardiopulmonar. Autorii sunt de la Royal Brompton şi London Chest Hospitals.Gur şi colaboratorii (5) au elaborat o clasificare stadială a infecţiilor de plagă sternală folosind constatările clinice şi modificările computer-tomografice sau din alte explorări imagistice.

Clasificarea propusă de Francis Robicsek (6) este următoarea:
Tipul I de sternomediastinită apare de obicei la 3-5 zile după sternotomie şi este caracterizată prin exudat serosangvinolent nepurulent şi absenţa osteomielitei. Structurile mediastinale sunt încă moi şi pliabile. Culturile bacteriene pot fi negative sau se pot izola germeni din flora cutanată sau stafilococi.
Tipul II de sternomediastinită este un proces fulminant care debutează tardiv, la 1-3 săptămâni după operaţie. Este caracterizat prin drenaj purulent, instabilitate sternală sau disjuncţia sternului, osteomielită şi afectarea stării generale a pacientului.
Tipul III de sternomediastinită este o complicaţie la distanţă a chirurgiei cardiace care apare în intervalul de o lună până la un an de la operaţie. Este caracterizat prin osteomielită cronică cu traiecte sinuoase care conduc la arii de necroză a sternului sau cartilajelor costale şi ocazional la corpi străini reţinuţi.