Evaluare utilizator: 1 / 5

Steluță activăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Pentru producerea mediastinitei sunt necesare două condiţii de bază: prezenţa microbilor în plagă şi dezvoltarea acestora, condiţionată fie de o apărare deficitară a organismului, fie de virulenţa sau numărul mare al germenilor infestanţi. Dacă ne referim la mediastinită în general, din clasificarea acestora rezultă:
  • Mediastinitele primare: infecţia primară a mediastinului este un eveniment rar. Microbii ajung la nivelul mediastinului, examenul clinic al pacientului şi testele de laborator şi imagistice nedetectând nici o infecţie asociată sau o poartă de intrare.
  • Mediastinitele secundare: aproape toate cazurile de mediastinite sunt rezultatul răspândirii infecţiei de la alte zone sau prin inocularea directă prin traumatisme.
În cele ce urmează, discuţia se referă doar la mediastinitele secundare sternotomiei din chirurgia cardiotoracică. În ceea ce priveşte sursa contaminării infecţioase, există în principal două situaţii:
Contaminare în timpul intervenţiei chirurgicale, pe cale:
  • Externă
  • Internă

  • Contaminare postoperatorie, prin mai multe mecanisme
În general se crede că patogeneza mediastinitei secundare chirurgiei cardiace este legată de inocularea microorganismelor din flora endogenă a pacientului sau din câmpul chirurgical în plaga mediastinală (10). La cei mai mulţi pacienţi nu se poate identifica originea infecţiei. Unii cred că procesul începe ca o arie izolată de osteomielită sternală care eventual conduce la disjuncţia sternului. Alţii (6) cred că instabilitatea sternală este evenimentul primar şi apoi microbii migrează în ţesuturile profunde. Drenajul mediastinal inadecvat poate contribui de asemenea la dezvoltarea unei infecţii profunde. Deoarece contaminarea cu germeni cu originea în flora endogenă este inevitabilă, factorii de risc ai pacientului sunt cheia promovării unei infecţii active.